Natural

Ceea ce mi-a reţinut atenţia din presa internaţională în ultimele zile este o mică mare tevatură care se face în jurul unei expoziţii din Norvegia. Aceasta va dura până în luna august a anului viitor, şi îşi propune să aducă la lumină o chestie care ar trebui să pară banală: faptul că homosexualitatea există în lumea animală, şi nu doar că există, dar că îşi are un loc bine definit în cadrul comportamentului sexual, la multe specii (mai multe decât şi-ar fi imaginat unii). Este intitulată simplu şi rezonant "Împotriva naturii?"
Puteţi citi despre curatori şi despre animalele prezentate de ei în multe locuri, printre care Scientific American (relatare Reuters) şi BBC.
Desigur, nu e o simplă coincidenţă că acest eveniment s-a produs în Europa. Şi nimeni nu a făcut un secret din faptul că există şi o miză politică. Conform declaraţiilor, Muzeul de Istorie Naturală din Oslo "îşi propune să respingă arhicunoscutul argument conform căruia homosexualitatea este o crimă împotriva naturii". Şi se pare că reuşeşte, evenimentul având un succes remarcabil în rândul publicului.
Eu sunt însă mai sceptic şi mă întreb ce o să se întâmple acum cu lozinca puritană a lui Homo religiosus heterosexualis, care habar n-are despre natură dar care ştie ce e natural şi ce nu. O variantă foarte probabilă este perpetuarea fără nici un fel de modificare a falsului milenar. Ştim deja că oamenii de ştiinţă care au îndrăznit să arate lumii asemenea fapte abominabile din rândul necuvântătoarelor păcătoase vor arde în iad. Mai mult ca sigur că tot iadul îi va primi şi pe cei care vor comite crima de a crede că faptele observate şi documentate de specialişti sunt adevărate.
O altă variantă este cea a schimbării de urgenţă a macazului: desigur, iată dovada că homosexualii sunt fiinţe inferioare, la nivelul babuinilor, muştelor, balenelor etc.
În fapt, ambele variante sunt deja practicate. Singura noutate în toată povestea este că acum s-a organizat o expoziţie excelent pusă la punct. Că există homosexualitate în lumea animală se ştie de mult. Că homosexualitatea nu e nicidecum nenaturală sau anormală, era de mult timp o concluzie de bun simţ a oricui cerceta cât de cât lumea vie. De altfel, şi un elev de gimnaziu îşi poate da seama (dacă e lăsat să gândească) că e absurd să sonsiderăm lipsit de legitimitate naturală un lucru pe care natura însăşi îl perpetuează. Nu e nevoie să cunoşti amănunţit comportamentul sexual al 1500 de specii pentru a face uz de raţiune.
În polemicile asupra homosexualităţii se face de mult timp referire la animale în ambele moduri prezentate mai sus. Nu demult mă amuzam amarnic urmărind câteva talk-show-ri în care clerici ai BOR aveau opinii diferite. Unii luau animalele ca model clasic de conduită sexuală, convinşi fiind că acestea se comportă aşa cum scrie la biblie (zoologia de a 7-a): coit precis temporizat, strict reproductiv, strict heterosexual, unipoziţional.
Alţii, un pic mai şcoliţi şi mai lucizi, nu se fereau să se refere deopotrivă la animale şi la homosexuali cu o sfântă scârbă, ca la două embleme ale desfrâului pierzător de suflete. Desigur că cei din urmă se găseau pe poziţia cea mai penibilă. Ce blestem poate fi mai greu pe capul unui apologet homofob decât "otrava culturală" a zoo-sexului liber? Timp de două milenii retorica creştină homofobă s-a bazat fără teamă pe observaţia că atunci când o găină şi un cocoş sunt singuri în ogradă, invariabil cocoşul va alege drept partener sexual o găină.
Ei bine, vremea acestui gen de observaţie a lumii înconjurătoare a trecut. Am aflat că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din pădure. Natura ştie mai bine ce are de făcut pentru a rămâne aşa cum o ştim: perfectă.